Despre lipsa de raportare la autoritate am tot discutat, de câtiva ani nimeni nu mai practica acest semicult al personalitatii institutionale. Care ar fi argumentele ce stau la baza disparitiei? De ce nu mai avem nevoie de asta si ne-am oprit doar la divinitatea pe care nu o vedem, de care ne este frica mai mult decât o iubim si care este în acelasi timp, aici si acolo? Cu siguranta, putem dezbate la nesfârsit fara sa ajungem neaparat la concluzii satisfacatoare. Ce ramâne de necontestat este faptul ca nu mai avem pre?edinte. În mintea noastra respectul pentru institutia prezidentiala coreleaza cu situatia disperata în care ne gasim în prezent. Pe buna dreptate? Probabil însa cert, un singur om nu poate face totul. Hora Unirii, a unitatii si neamului a confirmat ca nu mai suntem capabili sa ne integram în conceptul de popor si nici sa credem în cel de lider. Astfel, suntem o “mâna de oameni” fara apartenenta la grup si fara un conducator care sa-l ghideze. Ce facem în acest caz? Vom orbecai prin întunericul actual fara a fi capabili sa ne regasim unitatea? Astfel, ziua de 24 ianuarie cu huiduieli, nemultumiri si disperare continua. Nu stim pâna când ori daca rezolvarea este cea pe care o auzim de la altii. Incertitudinea prezentului de zi cu zi ne-a facut sa nu mai valorificam trecutul si sa plasam responsabilitatea viitorului în cuvintele altcuiva.