Acel om drag care in tinerete era un modern si un acerb, cititor de Kafka si admirator al lui Tarkovsky, acel om care scria poeme despre o femeie tanara cu rochia lipita de trup in ploaia unei nopti la munte, sau versuri cu crengi de fum, acel om fara scoala multa, dar cu o memorie inspaimantatoare, exacta si detaliata, care-mi povestea mai demult despre accesele lui de furie incontrolabila, rare si groaznice (o data, intr-un astfel de moment neguros de ratacire, a lovit cu sete un mascul de nutrie care-si devorase puii, alta data m-a lovit in leagan, stupoarea si scarba lui de sine insusi instantaneu plesnindu-l peste fata si peste inima), acel om inteligent si ager care-mi citea povestea lui aleodor imparat si a lui jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, (personaj care mi-a ingrozit copilaria de fiecare data cand il auzeam), acel om potolit si imblanzit intre timp, doar cu rare accese de incrancenare, asculta acum fascinat de Dan Puric si priveste cu gatul incordat filmele cu Chuck Norris, iar eu, inspaimantata si rusinata de dispretul din mine, il iubesc cu patima si duiosie de nedescris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu