Oare de ce Oamenii fac Compromisuri cu Ei Insisi?


Am descoperit astazi o divizare in interiorul tau. Acum doi ani mi-ai spus “nu-ti parasi copiii asa cum am facut eu”. Iar apoi, la doua luni, i-ai spus lui floriploiesteanu ca “singurul lucru bun pe care l-am facut cu viata mea, este ca am ales sa fiu liber”. Este un mod extrem de cunoscut al mintii de a ne scinda intre alegerile facute si cele nefacute. Mintea te pune sa alegi, dupa care tot ea iti spune: nu cumva era mai bine daca ai fi ales cealalta varianta? Si te arunca in iad, facandu-te sa te simti vinovat, sa te gandesti ca nu este bine cum ai ales, si ca ar fi fost mai bine, probabil, daca alegeai a doua varianta. Asta este treaba diabolica a mintii, capcana in care ne lasam prinsi cu totii: divizarea, aruncarea noastra intre doua optiuni! Oricare dintre optiuni este buna, atata timp cat am ales-o ca fiind buna, in conditiile din momentul respectiv. Dupa ce am ales, gata! Trebuie sa aruncam cealalta varianta, cea pe care nu am ales-o, fiindca mintea ne va arunca in extrema opusa. Eu am invatat mecanismul ei si nu ma mai las pacalita. Dar daca tu ai ales sa fii liber, si consideri ca a fost cel mai bun lucru pe care l-ai facut cu viata ta, de ce acum crezi ca libertatea nu te face fericit? 

Iti place prietena ta, este ok, dar conform afirmatiei ca esti fericit ca ai ales sa fii liber, numai sa incerci macar sa-i spui in gluma ca, tu nu vrei sa te mai casatoresti, sa vezi ce tristete o va apuca... si este normal sa o apuce tristetea, fiindca este o domnisoara batrana, care se considera neimplinita fiindca nu s-a maritat, asa cum au facut-o prietenele ei. In loc sa te iubeasca, ea invoca divinitatea sa-i clarifice calea, fiindca ea nu are claritate, si cum sa aiba claritate daca nici macar nu s-a indragostit? Cum sa ai claritate daca nu il iubesti pe prietenul tau, pe partenerul cu care faci amor? Divinitatea ii arata intruna calea , iar ea e trista fiindca nu o vede. Cata prostie, cata ingustime a mintii! Cert e ca daca ii vei spune ca tu ai ales sa fii liber si ca nu vrei sa te mai legi intr-o relatie legala, psata isi va reconsidera pozitia, fiindca ii spusese prietenei ei, ca a avut o deceptie cu marian, si spera ca relatia sa dureze. Nu are cum sa dureze, atata timp cat crede ca nu are calea clarificata, atata timp cat crede ca inca nu i s-au intamplat lucrurile minunate pe care divinitatea i le-a pregatit. Oare care crezi ca ar fi lucrurile minunate pe care crede psata ca i le-a pregatit divinitatea? 

Iti spun eu: un sot, un camin, un copil, sunt lucruri normale, si este firesc sa-si doreasca asa ceva, dar un lucru nu stie psata, ca fara iubire, tot ce crede ea ca face parte din calea ei, nu o va multumi atunci cand le va avea, va fi tot o masca, fiindca fara iubire neconditionata, restrictionarea libertatii partenerului ei nu va fi decat egoism! Eu speram sa aud de la Nicoleta (prietena catre care s-a scapat cu adevarul) ca s-a indragostit, ca si-a gasit in sfarsit calea, ca si-a gasit in sfarsit iubirea vietii ei, ca este extraordinar de fericita ca el este un barbat minunat,, dar nu a fost asa, cand invoca divinitatea sa ii “clarifice calea”. Dumnezeule, in patru luni de zile ea nu a reusit sa se indragosteasca macar de el, cum sa reuseasca o relatie buna, daca ea nici nu il iubeste? Ea isi cultiva iubirea, dar o iubire cultivata nu este o iubire autentica! Ea ii va accepta toate defectele prietenului ei, asa cum isi doreste el, dar ii va cere ceva in schimb! Ii va cere libertatea, asta e schimbul pe care il fac cu noi cei care cred ca ne iubesc, ne iau libertatea. Lui ii place de ea, si ei ii place de el, nu stiu daca chiar o iubeste fiindca lui nu-i plac femeile snur, fara sani, fara fund, asta o stiu cu certitudine, dar ea sigur nu il iubeste, este un lucru cat se poate de sigur, sigur ca lumina zilei! Iar intrebarea mea ramane! Oare de ce oamenii sunt dispusi la compromisuri cu ei insisi?