Spun - Niciodata


Azi e mai bine decat ieri si mai rau decat maine. De fapt, nu e azi, e inca ieri si o acalmie de parca toti au adormit anesteziati local. In casa asta e frig sau in mine sangele s-a razgandit si-mi refuza extremitatile? Vad ca am spus casa, dar e mai mult un adapost pentru trup iar eu vreau sa ma consider un suflet. Si mamei i-am spus niciodata de atatea ori incat ajunsesem sa o tin intr-un cotlon al mintii mele,singura. Am regasit-o de curand si am inviat-o ca-n basmele care citite inainte de culcare, oricat de frumoase ar fi, iti provoaca cosmaruri si insomnii premature. Pe ea au dezamagit-o cel mai mult cautarile mele de sine, dar tot ea este singura care poate spune ca a uitat. Ei am sa-i multumesc intr-o buna zi si-am sa-i sarut fiecare rid nascut pe chipul sau din grija si suferinta pentru mine! Am inceput sa simt caldura si nu stiu daca m-a incalzit amintirea mamei sau cafeaua asta care niciodata nu-si mai lasa urmele pe marginile canii mereu plina, nu se mai indulceste. Ah, din nou niciodata,acest exercitiu inutil de fentare a hazardului. Da, cred in inevitabil, in soarta si ce-o mai fi presupunand D-zeul meu. S-a facut tarziu si eu nu mai stiu ce am vrut sa spun, daca pot sa spun ce am vrut. E devreme, dar pentru mine atat de tarziu. Ma opresc aici, doar pana in statia sperantelor mi-am platit adevarurile. Ramane pe altadata, trebuie sa existe o alta data atat timp cat nu exista niciodata!