Nicolae Iorga trateaza foarte bine si acea dorinta, aproape infinita a românilor de a studia în strainatate, sau de a aduce profesori straini în tara care sa sustina cursuri tinerilor ce pot fi viitori intelectuali si binefacatori ai tarii. Aceasta manie de a studia si de a cheltui bani, uneori din propriile buzunare, în special în zilele noastre, se regaseste la citoplasma gândirii cumva împrumutate, copiate din mintile celor care nu au legatura cu “paginile despre sufletul românesc”, ci cauta doar sa ne induca o anumita stare a lucrurilor, nu si o regasire a noastra ca popor si natie. Se pare ca noi românii vom avea o mare surpriza despre ce suntem si ce putem fi în Europa în primul rând studiindu-ne cu atentie istoria si cultura noastra. Tin sa îl îndreptatesc pe Iorga pentru cele ce spune în carte si tare mult mi-ar placea sa existe si azi un istoric, un filosof care sa faca astfel de cercetari si sa ne regaseasca sufletul pierdut în inconstiintele noastre de neam: ”Din parte-mi, eu înteleg studiul acestui trecut ca un cult, ca o religie, de care cineva trebuie sa se apropie cu mâinile curate, desprins de orice alta preocupare omeneasca”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu